Exemplu
Pentru a informa calculatorul că urmează să stocăm numere, putem proceda în felul următor:
#include <iostream>
using namespace std;
int main() {
int variabila1;
int variabila2, variabila3;
return 0;
}
Declarare
Pentru a informa calculatorul că urmează să folosim variabile de tip întreg, este necesar să adăugăm instrucțiuni în codul sursă care să facă acest lucru. O astfel de instrucțiune se numește declarare de variabilă.
Pentru a declara variabile este necesar să precizăm tipul variabilelor și pe urmă să spunem cum se vor numi variabilele.
În cazul de mai sus int este tipul variabilelor (număr întreg), iar variabila1, variabila2 și alta_variabila sunt numele variabilelor.
Când folosim o instrucțiune de declarare, putem declara o singură variabilă sau mai multe, caz în care trebuie să separăm numele variabilelor prin virgule. Deși nu este obligatoriu, majoritatea programatorilor pun spațiu după virgulă când declară variabile deoarece face codul sursă mai ușor de citit și înțeles.
La finalul instrucțiunii de declarare trebuie să punem caracterul punct virgulă ;
Pentru fiecare variabilă declarată, calculatorul va aloca un spațiu în memorie pentru a o stoca.
Denumirea variabilelor
Pentru a putea fi identificate mai ușor pe măsură ce scriem programul, în limbajul C++ trebuie să dăm un nume variabilei. Un nume poate fi format din litere mici și mari ale alfabetului englez, numere și caracterul underscore (_), dar nu pot să înceapă cu o cifră.
Exemple
int variabila_mea, alta_variabila;
int a, b, x, yz, qwerty;
int a1, b23;
Capacitate
Întrucât memoria calculatorului este limitată, numerele pe care le putem păstra în variabile au un număr limitat de cifre. Pentru intputem să ne gândim că nu putem stoca numere mai mici decât
-2 000 000 000 și nici numere mai mari decât 2 000 000 000. Aceasta e o aproximare, intervalul real fiind puțin mai mare, între -2 147 483 648 și 2 147 483 647.
(1).jpg.d899c94614eefd70dca72626b44df619.jpg)
